Materii și unități de învățare

Circumstanțiala de cauză constituie în frază o realizare porpozițională a circumstanțialului de cauză.

Întrebări:

• din ce cauză?
• din ce pricină?
• din ce motiv?.

Regentul poate fi: un verb sau locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb, o intejecție predicativă.

Elemente de relație: conjuncții subordonatoare, locuțiuni conjuncționale, pronume relative însoțite de prepoziții, adjective pronominale relative.

Propozițiilor circumstanțiale de cauză le corespund, în regentă, adverbe și locuțiuni adverbiale corelative.

Circumstanțialul de scop este partea de propoziție care arată scopul desfășurării unei acțiuni sau al unein însușiri. Întrebări:

• cu ce scop?
• în ce scop?

Se subordonează unui verb, unei locuțiuni verbale, unui adjectiv, unei intejecții predicative.

Se exprimă prin: substantiv, pronume, numeral cu valoare pronominală, locuțiune adverbială, forme verbale nepersonale de infinitiv, gerunziu și supin.

Circumstanțiala de scop constituie o realizare propozițională a circumstanțialului de scop. Întrebări:

• cu ce scop?
• în ce scop?.

Regentul poate fi : un verb sau locuțiune verbală, un adjectiv, o intejecție predicativă.

Elemente de relație: conjuncții subordonatoare, locuțiuni conjuncționale, pronume relative însoțite de prepoziții.

Propozițiilor circumstanțiale de scop le corespund, în regentă, adverbe și locuțiuni adverbiale corelative.

Construcțiile concesive indică circumstanțele în care un eveniment ar putea împiedica realizarea unei acțiuni sau dobândirea unei însușiri, dar nu o împiedică.

Întrebări:

• în ciuda cărui fapt?
• în pofida cărui fapt?

Se subordonează unui verb sau locuțiuni verbale, unui adjectiv sau locuțiuni adjectivale, unui adverb sau locuțiuni adverbiale, unei interjecții predicative. Se pot realiza în planul propoziției prin părți de propoziție și în planul frazei prin propoziții subordonate. .

Construcțiile condiționale exprimă circumstanțele care constau fie într-o ipoteză, fie într-o condiție de care depinde realizarea unei acțiuni sau a unei stări.

• Întrebări: cu ce condiție?

Se subordonează unui verb sau locuțiuni verbale, unui adjectiv ,unei interjecții predicative.

Se pot realiza în planul propoziției prin părți de propoziție și în planul frazei prin propoziții subordonate.

Ascultarea activă este o strategie esențială în comunicare, reflectând interesul și respectul față de opinia interlocutorilor.

Practicarea ascultării active presupune:

• putere de concentrare,
• capacitatea de a evalua cele spuse de interlocutor,
• capacitatea de amânare a propriei intervenții,
• capacitatea de a interacționa cu ceilalți.

În comunicare, oamenii manifestă atitudini diferite.

Flexibilitatea, aservitatea și disponibilitatea pentru negociere sunt atitudini ce favorizează comunicarea eficientă.

Negocierea este o acțiune voluntară, bazată pe un dialog susținut cu scopul armonizării unor puncte de vedere divergente.

Textul argumentativ, oral sau scris, are ca scop să convingă ascultătorii sau cititorii cu privire la o opinie.

Textul argumentativ are următoarea structură: introducere, un cuprins și o încheiere.

Textul argumentativ oral poate fi prezentat ca un monolog pe care o persoană îl ține în fața unui public sau poate fi parte a unei dezbateri.

Eficiența cu care transmitem un mesaj către un interlocutor sau către un public se măsoară în capacitatea acestui mesaj de a convinge, numită și persuasiune.

Comportamentele nonverbale și paraverbale reprezintă ansamblul de strategii care contribuie la transmiterea convingătoare a unui mesaj, în procesul comunicării orale.

Calitatea unei argumentări se măsoară prin eficacitatea ei, adică prin puterea de persuasiune.

Pentru a fi persuasivă, orice argumentare apelează la trei elemente:

1. corectitudinea logică a argumentelor,
2. implicarea emoțională a auditoriului,
3. credibilitatea vorbitorului și a receptorului sau calitatea argumentelor.

Forța persuasivă a unui argument este dată de doi factori.

Receptorul constituie un factor esențial în structurarea unui discurs argumentativ.