Materii și unități de învățare

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect în sens larg.

• Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia.
• Adjectivele pot fi: propriu-zise, provenite din verb. la participiu, din verb la gerunziu sau din adverb.
• Adjectivele sunt variabile sau invariabile.
• Adjectivele au grade de comparație: pozitiv, comparativ, superlativ.

Locuțiunea adjectivală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adjectiv și se comportă ca un adjectiv.

În calitate de adjunct, adjectivul are funcția sintactică de atribut adjectival în grupul nominal și de nume predicativ în grupul verbal.

În calitate de centru, adjectivul este determinat de complement prepozițional, complement direct, circumstanțial de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop.

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.

1. Pronumele personal desemnează diferitele persoane care participă la actul comunicării.
2. Pronumele personal de politețe indică respectul față de o persoană.
3. Pronumele reflexiv exprimă identitatea de persoană și de număr dintre obiectul asupra căruia se execită direct sau indirect acțiunea verbelor și subiectul acestora.

Pronumele posesiv este alcătuit dintr-u grup de cuvinte care înlocuiește atât numele obiectului posedat, cât și numele posesorului, evidețiind relația dintre obiectul posedat și posesor.

Pronumele semiindependent se modifică în funcție de genul și numărul substantivului care denumește obiectul posedat.

Forma specifică a pronumelui se schimbă după persoana și numărul posesorului.

Când determină un substantiv ce numește obiectul sau obiectele posedate cu număr și caz, pronumele posesiv devine adjectiv pronominal posesiv.

Pronumele demonstrativ înlocuiește numele unui obiect, indicând totodată apropierea sau depărtarea obiectului în spațiu sau în timp, identitatea sau diferențierea acestuia față de alte obiecte.

Pronumele demonstrativ are mai multe serii de forme.

• Este lipsit de categoria persoanei.
• Îndeplinește aceleași funcții sintactice ca și substantivul.
• Pronumele demonstrative devin adjective pronominale demonstrative atunci când însoțesc un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz.

Pronumele nehotărât este un tip de pronume care nu dă informații precise asupra obiectului denumit de substantivul pe care îl înlocuiește. Ca alcătuire există două tipuri de pronume nehotărâte: simple și compuse.

Locuțiunea pronominală nehotărâtă este grupul de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă gramatical ca un pronume nehotărât. Pronumele nehotărât are aceleași funcții sintactice ca și substantivul.

Pronumele interogativ ține locul substantivului așteptat ca răspuns la o întrebare. Funcția sintactică a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvântului așteptat ca răspuns la întrebare.

Când determină un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz devine adjectiv pronominal interogativ. Ca adjectiv pronominal interogativ are funcția sintactică de atribut adjectival.

Pronumele relativ are rolul de a face legătura în frază între o propozițiesecun dară și propoziția de care aceasta depinde. Pronumele relative îndeplinesc funcția sintactică în propoziția pe care o introduc.

Când determină un substantiv nearticulat, înaintea căruia stă și cu care se acordă în gen, număr și caz devine adjectiv pronominal relativ și are funcția sintactică de atribut adjectival.

Pronumele negativ înlocuiește numele obiectelor prezentate ca inexistente. Apar numai în enunțuri negative.

Când determină un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz devine adjectiv pronominal negativ.

• Adjectivele pronominale negative sunt: nicio și niciun.
• Adjectivul pronominal negativ are funcția sintactică de atribut adjectival.

Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană.

Astăzi se folosește numai adjectivul pronominal de întărire. Adjectivul pronominal de întărire are funcția sintactică de atribut adjectival.