Materii și unități de învățare

Conversiunea sau schimbarea valorii gramticale este mijlocul intern de îmbogățirea a vocabularului prin care se formează cuvinte trecând de la o parte de vorbire la alta.

Familia lexicală sau familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele obținute prin derivare, compunere sau conversiune de la un cuvânt de bază.

În vocabularul limbii române cuvintele sunt:

• moștenite,
• formate în interiorul limbii,
• împrumutate.

Împrumuturile lexicale sunt cuvinte luate din alte limbi și. care constituie un mijloc extern de îmbogățire a vocabularului.

Neologismele sunt cuvinte mai recente, împrumutate din alte limbi sau create în interiorul limbii prin derivare sau compunere, având obligatoriu un component nou.

Registrele limbii sunt variații de utilizare concretă a acesteia în funcție de situația. de comunicare, ce implică trei componente.

Registrul poate fi: solemn, standard, familiar.

Argoul este un limbaj codificat elaborat de un grup social relativ închis, cu intenția de a se difernția de ceilalți vorbitori.

Jargonul este un limbaj de specialitate în care apar mai muți termeni tehnici sau științifici sau un limbaj cu multe cuvinte dinalte limbi, uneori chiar deformate, folosit de acele persoane care doresc să se distingă printr-o exprimare pretențioasă.

Sunetele limbii române sunt:

• vocalele,
• semivocalele,
• consoanele.

Litera este semnul grafic al unui sunet. De obicei, în limba română, fiecărui sunet îi corespunde o literă. Există însă și excepții. În limba română sunt multe împrumuturi neadaptate care se scriu și care se pronunță ca în limba de origine.

Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și o semivocală alăturate și pronunțate în aceeași silabă.

Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale alăturate și pronunțate într-o silaba.

Hiatul apare între două vocale alăturate și pronunțate în silabe diferite.

Într-o construcție verbală activă, subiectul este autorul acțiunii exercitate asupra unui obiect.

Într-o construcție verbală pasivă, subiectul suportă acțiunea făcută de autorul ei.

Complementul de agent este un complememnt prepozițional care denumește autorul acțiunii dintr-o construcție pasivă.

O construcție activă alcătuită dintr-un subiect, verb și complement direct poate fi transformată într-o construcție pasivă.

Predicatul este un component central al unei propoziții.

Predicatul este de două feluri: verbal și nominal.

Predicatul verbal poate fi exprimat prin: verb predicativ, locuțiune verbală predicativă, interjecție predicativă.

Predicatul nominal este alcătuit din verb copulativ și nume predicativ.

Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care forma neaccentuată (cliticul) a pronumelui reflexiv aflat în cazul dativ sau acuzativ însoțește un verb și în caz excepțional un substantiv.

Construcțiile cu pronume reflexive sunt de două feluri:

• cu pronume reflexiv cu funcție sintactică,
• cu pronume reflexiv fără funcție sintactică.

Construcțiile impersonale sunt organizate în jurul unor verbe care au în comun trăsătura absenței unui subiect sau a absenței unui subiect care denumește o persoană.

Există verbe și construcții verbale întodeauna impersonale și verbe și construcții verbale care devin impersonale în funcție de context.

Subiectul este partea principală de propoziție care arată cine face acțiunea exprimată de un predicat verbal sau cui i se atribuie o însușire, o caracteristică sau o identitate exprimată de numele predicativ al unui predicat nominal.

Subiectul poate fi exprimat și neexprimat.

Subiectul exprimat poate fi simplu sau multiplu. Subiectul poate fi exprimat prin diferite părți de vorbire (substantiv, locuțiune substantivale,numerale, verbe și locuțiuni verbale la forme verbale impersonale).