Materii și unități de învățare

Completiva indirectă constituie în frază o realizare porpozițională a complementului indirect.

Întrebarea:

• cui?

Regentul poate fi : un verb sau locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb, o intejecție.

Elemente de relație: pronume relative, adjective pronominale relative, pronume și adjective prononimale nehotărâte.

Completiva indirectă stă în mod obișnuit după propoziția regentă, dar poate sta și înaintea acesteia. Nu se desparte de regenta prin virgulă indiferent de poziția ei.

Complementul prepozițional este partea secundară de propoziție care arată obiectul care este ținta acțiunii sau pentru care acționează autorul unei fapte.

Se realizează printr-un grup alcătuit din prepoziție + substantiv/ pronume/ numeral.

Întrebări:

• pentru cine?, pentru ce?
• de cine?, de ce?
• la cine?, la ce?
• de la cine? de la ce?
• despre cine? despre ce?

Părțile de propoziție cu funcția de complement prepozițional stau în cazul acuzativ sau în cazul genitiv cu prepoziția „asupra”.

Poate fi exprimat prin: substantiv, pronume, numeral cu valoare pronominală, forme. verbale nepersonale.

Completiva prepozițională constituie în frază o realizare porpozițională a complementului prepozițional.

Întrebări:

• pentru cine?
• pentru ce?
• de cine?
• de ce?
• la cine?
• la ce?
• de la cine?
• de la ce?
• despre cine?
• despre ce?

Regentul poate fi: un verb sau locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb, o intejecție.

Elemente de relație: pronume relative precedate de prepozițiile cerute de verb, adjectiv, de adverb sau de interjecție, adjective pronominale relative precedate. de prepoziții.

Stă în mod curent după propoziția regentă, dar poate sta și înaintea acesteia.

Nu se desparte, de obicei de regentă, prin virgulă. Când este antepusă se desparte prin virgulă dacă este reluată prin pronume demonstrative sua personale.

Circumstanțialul de loc este partea de propoziție care arată situarea și orientarea spațială.

Întrebări:

• unde?
• de unde?
• până unde?
• încotro?
• dincontro?.

Se subordonează unui verb, unei locuțiuni verbale, unei intejecții predicative sau unui adjectiv.

Se exprimă prin: substantiv, adverb sau locuțiune adverbială, pronume, adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ, numeral cu valoare pronominală, forme verbale nepersonale de supin.

Circumstanțiala de loc constituie în frază o realizare porpozițională a circumstanțialului de loc.

Întrebări:

• unde?
• de unde?
• până unde?
• încotro?
• dincontro?

Regentul poate fi: un verb sau locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb sau locuțiune adverbială, o intejecție.

Elemente de relație: pronume relative însoțite de prepoziții, adjective pronominale relative, pronume nehotărâte însoțite de prepoziții și adjective prononimale. nehotărâte, adverbe relative.

Circumstanțialei de loc în corespund în regentă adverbe și locuțiuni adverbiale corelative.

Stă în mod obișnuit după propoziția de care depinde, în acest caz nu se desparte prin virgulă.

Poate sta și înaintea regentei. Când se desparte prin virgulă dacă nu se insistă asupra ei sau poate fi intercalată în propoziția regentă și izolată prin virgule.

Circumstanțialul de timp este partea de propoziție care arată timpul sau frecvența desfășurării unei acțiuni.

Întrebări:

• când?
• de când?
• până când?.

Se subordonearză unui verb sau locuțiune verbală, unei interjecții predicative sau unui adjectiv.

Se exprimă prin: substantiv, adverb sau locuțiune adverbială,. pronume, adjectiv pronominal posesiv, numeral cu valoare pronominală, forme verbale nepersonale de supin, infinitiv, gerunziu.

Circumstanțiala de timp constituie în frază o realizare porpozițională a circumstanțialului de timp.

Întrebări:

• când?
• de când?
• până când?

Regentul poate fi : un verb sau locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb, o intejecție.

Elemente de relație: adverbul relativ când singur sau însoțit de prepoziții, conjuncții subordonatoare, locuțiuni conjuncționale, pronume relative și pronume nehotărâte însoțite de prepoziții, adjective pronominale relative și adjective pronominale nehotărâte.

Propozițiilor circumstanțiale de timp le corespund, în regentă, adverbe corelative.

Poate sta înaintea sau după propoziția de care depinde sau poate fi intercalată în regentă, în acest caz fiind izolată de virgule.

Circumstanțialul de mod este partea de propoziție care indică modul în care se desfășoară o acțiune sau se manifestă o însușire.

Întrebări:

• cum?
• în ce fel?
• în ce mod?

Se subordonearză unui verb sau locuțiune verbală, unei interjecții predicative, unui adjectiv sau unui adverb.

Se exprimă prin: substantiv, pronume, numeral cu valoare pronominală, adverb și locuțiune adverbială,forme verbale nepersonale, intejecție onomatopeică.

Circumstanțiala de mod constituie în frază o realizare porpozițională a circumstanțialului de mod.

Întrebări:

• cum?
• în ce fel?
• în ce mod?

Regentul poate fi : un verb sau locuțiune verbală, un adjectiv, un adverb.

Elemente de relație: adverbul relativ cum, conjuncția subordonatoare precum, locuțiuni conjuncționale, pronume relative, pronume nehotărâte însoțite de prepoziții, adjective pronominale relative și adjective pronominale nehotărâte.

Propozițiilor circumstanțiale de mod le corespund, în regentă, adverbe corelative. Poate sta înaintea sau după propoziția de care depinde sau poate fi intercalată în regentă, în acest caz fiind izolată de virgule.

Circumstanțialul de cauză este partea de propoziție care exprimă cauza sau motivul realizării unei acțiuni sau al prezenței unei însușiri.

Întrebări:

• din ce cauză?
• din ce pricină?
• din ce motiv?

Se subordonează unui verb, unei locuțiuni verbale sau unui adjectiv.

Se exprimă prin: substantiv, adjectiv, pronume, numeral cu valoare pronominală, adverb de mod, locuțiune adverbială, forme verbale nepersonale de gerunziu și infinitiv.

Substantivele din cauza și din pricina trebuie folosite în enunțuri care exprimă un efect nefavorabil, neavând același sens cu prepoziția datorită care exprimăn efect pozitiv.