Materii și unități de învățare

Circumstanțialul de loc este subordonat facultativ al unui verb și arată situarea și orientarea spațială.

• Întrebări: Unde? De unde ? Până unde? Încotro?.

Circumstanțialul de timp este un subordonat facultativ al unui verb și arată reperele temporale pe care le are o împrejurare.

• Întrebări: Când? De când? Până când? Când?.

Cele trei cirbumstanțiale stau în cazul acuzativ. Circumstanțialele nu se separă, de obicei, prin virgulă. Când vorbitorul dorește să el evidențieze în enunț, plasându-le înaintea verbului de care depind, se pot despărți prin virgulă.

Verbul este partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența. Verbele sunt: predicative și nepredicative.

Verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri și timpuri se numesc verbe auxiliare. Verbele auxiliare sunt: a avea, a vrea, a fi.

Funcția sintactică reprezintă rolul unei părți de propoziție în enunț. Verbele predicative au funcția sintactică de predicat verbal. Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea.

Modul indicativ arată o acțiune sigură, reală. Este singurul mod care are toate timpurile: prezent, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus, mai mult ca perfectul, viitorul.

Modul imperativ arată o acțiune posibilă, realizabilă, exprimând un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte. Are forme doau pentru pers.II a, singular și plural, are formă afirmativă și formă negativă.

Formele verbale nepersonale învățate sunt: infinitivul și participiul.

Modul conjunctiv arată o acțiune posibilă, realizabilă.

• Marca gramaticală a acestui mod este cuvântul „să”.
• Verbele predicative la modul conjunctiv au funcție sintactică de predicat verbal.
• Modul conjunctiv are două timpuri: prezent și perfect.

Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, acțiuni, stări sufletești, în sens larg, obiecte.

• Substantivele sunt comune și proprii și de trei genuri: feminin, masculin și neutru.
• Au două numere: singular și plural.

Articolul reprezintă categoria gramaticală a determinării, însoțind întotdeauna substantivul și arătând în ce măsură obiectul denumit le este cunoscut vorbitorilor.

• Articolul este hotărât și nehotărât.

Substantivele colective sunt substantivele care au formă de singular și înțeles de plural.S ubstantivele sunt numărabile și nonnumărabile.

• Substantivele nonnumărabile sunt defective de plurat și defective de singular. Cazul este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima funcția sintactică în propoziție.
• Substantivul cu funcția sintactică de subiect sau nume predicativ este în cazul nominativ.
• Substantivul în cazul nominativ poate fi articulat sau nearticulat.

Substantivul cu funcția sintactică de complement, precedat sau nu de prepoziție, este în cazul acuzativ.

Atributul exprimat prin substantiv în cazul acuzativ cu prepoziție se numește atribut substantival prepozițional.

Substantivul în cazul acuzativ poate îndeplini funcții sintactice de: complement direct, complement prepozițional, circumstanțial de loc, circumstanțial de timp, circumstanțial de mod, atribut substantival prepozițional.

Substantivul care are funcția de complement și răspunde la întrebarea cui? se afla în cazul dativ.

Complementul indirect răspunde la întrebarea cui?

Substantivul cu funcție sintactică de atribut care răspunde la întrebările al, a ai,ale cui? este în cazul genitiv. Funcția sintactică a substantivului în cazul genitiv este de atribut substantival genitival. Cuvintele al, a, ai, ale se numesc articole genitivale.

Substantivul se poate combina în enunț cu alte cuvinte, fiind: centru sau adjunct. Substantivul care arată o chemare sau prin care i se atrage atenția unei persoane este în cazul vocativ.

Pronumele personal este partea de vorbire care ține locul unui substantiv într-un enunț. Pronumele personal are trei persoane, două numere, forme accentuate și neaccentuate.

Pronumele personal de politețe indică respectul pentru o persoană. Are forme numai pentru persoana a II a și pentru persoana a III-a.

Pronumele personal și pronumele personal e politețe au aceleași funcții sintactice ca substantivul.

Formele neaccentuate ale pronumelui personal dublează, în limba română, complementul direct și complementul indirect.

Dublarea prin clitice se numește anticipare (când cliticul se află înaintea complementului) și reluare când cliticul se află după complement.

Pronumele reflexiv exprimă identitatea de persoană și de număr dintre obiectul asupra căruia se exercită direct sau indirect acțiunea verbelor și subiectul acestora.

Adjectivul este partea de vorbire care exprimă o îsușire a unui obiect (lucru, ființă,fenomen al. naturii) și determină un substantiv.

• Adjectivele sunt: propriu-zise, provenite din verbe la participiu.
• Adjectivele sunt variabile și invariabile.
• Adjectivul se acordă în gen, nr. și caz cu substantivul pe care îl determină.

Articolul demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat de adjectiv.

Gradele de comparație sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a arăta în ce măsură un obiect are o însușire în raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existenței sale.

Gradele de comparație sunt: pozitiv, comparativ, superlativ.

• Adjectivul se poate combina în propoziții cu alte cuvinte, fiind: adjunct într-un grup de cuvinte precum și centru al unui grup de cuvinte.

Pentru adjectiv, definitorie este calitatea de adjunct. În calitate de centru, adjectivul rol dublu fiind în același timp adjunct și centru.

Adverbul este partea de vorbire care determină un verb și care arată circumstanțele desfășurării acțiunii.

• După înțeles, adverbele sunt: de loc, de timp, de mod.
• Adverbul nu își schimbă forma în funcție de context.
• Gradele de comparație ale adverbului sunt aceleași ca la adjectiv: pozitivul, comparativul de egalitate, de superioritate, de inferioritate și superlativul relativ și absolut.
• Adverbul poate avea funcție sintactică de circumstanțial de loc, de circumstanțial de timp și de circumstanțial de mod.