Materii și unități de învățare
Caută lecții la română, matematică și învață alături de elevi ca tine
Predicția reprezintă activitatea de anticipare a unui fenomen sau a unui eveniment.
- Recurge la imaginație și determină găsirea de soluții originale unor situații posibile și propunerea de idei.
Emoțiile reprezintă răspunsul nostru afectiv la ceea ce ne înconjoară. În funcție de cum se exprimă emoțiile, există relații cu ceilalți.
- Emoțiile de bază sunt: bucurie, frică, furie, durere, tristețe, rușine, dezgust, dispreț, fericire, surprindere. Fiecare trebuie să învețe să le simtă, să le recunoască, și să le exprime.
În redactarea unui text este importantă parcurgerea a cinci etape succesive, care reprezintă etapele scrierii. Poți reveni oricând la o etapă anterioară.
Etapele sunt:
- Pregătirea pentru redactare.
- Scrierea ciornei.
- Revizuirea/
- Editarea.
- Publicarea.
Relatarea este un text în care se prezintă detaliat un eveniment la care a participa cel care povestește.
- Are trei părți: introducere, cuprins și încheiere.
Notițele sunt însemnări în care sunt selectate ideile cele mai importante dintr-un material.
Într-o compunere narativă sau descriptivă se pot integra, prin tehnica colajului, desene, fotografii, grafice, scheme.
Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puțin două persoane numite interlocutori.
Prin comunicare interlocutorii își transmit opinii, idei, schimbă păreri, împărtășesc sentimente, etc.
Vorbitorul sau emițătorul este persoana care transmite informația, având rol activ.
Ascultătorul sau receptorul este persoana care primește informația, având rol pasiv.
Este necesar să se respecte reguli de acces la cuvânt.
Actele de limbaj reprezintă unitatea comunicativă minimală într-o situație concretă de comunicare.
- Acte de limbaj: a întreba, a solicita, a felicita.
Într-o prezentare orală, conținutul și modul de prezentare a conținutului sunt foarte, foarte importante.
Comunicăm prin elemente paraverbale și nonverbale.
Ascultarea activă este o strategie esențială în comunicare.
În comunicare sunt importante atât cuvintele și enunțurile în sine, cât și contextul în care apar, pentru că acesta influențează ceea ce înțelegem într-o situație de comunicare dată.
Dicția reprezintă pronunțarea clară și corectă a cuvintelor. O bună articulare reprezintă principala condiție ca un mesaj să fie înțeles.
Inteligența emoțională reprezintă capacitatea unei ființe umane de a-și. înțelege și de a-și folosi emoțiile într-un mod pozitiv.
Parafrazarea este prezentarea, expunerea unui text sau a unei comunicări verbale într-o formă personală, prin cuvinte proprii.
Informațiile explicite sunt cele pe care vorbitorii le formulează direct.
Informațiile implicite sunt cele deduse din context, fără a fi formulate direct.
Actele de limbaj sau de vorbire reprezintă unitatea minimală dintr-o situație concretă de comunicare.
Secvența lingvistică este un enunț construit de vorbitor prin respectarea regulilor fonetice, semantice și gramaticale ale unei limbi.
Textul narativ prezintă derularea unor întâmplări în ordine logică și temporală.
În funcție de timpul și spațiul în care se petrece acțiunea, textul narativ poate fi delimitat în secvențe distincte, asemănătoare cu scenele dintr-un film. Naratorul poate relata întâmplări folosind persoana a III-a sau persoana I.
Când folosește persoana I este și personaj, relatând evenimentele din perspectiva sa.
Personajele îndeplinesc acțiunile, având contribuții diferite la evenimentele relatate.
Autorul este o persoană cu identitate concretă în lumea reală, care construiește o lume imaginară, ficțională.
Într-o narațiune, cele trei părți ale acesteia ( situația inițială, succesiunea de întâmplări și situația finală) pot fi delimitate în cinci momente ale subiectului. Momentele subiectului sunt:
- Expozițiunea.
- Intriga.
- Desfășurarea acțiunii.
- Punctul culminant.
- Deznodământul.
În textul narativ, în funcție de rolul pe care îl ocupă în acțiune, un personaj poate fi principal, secundar sau episodic.
Personajul colectiv reprezintă un grup de personaje care se comportă unitar.
Trăsăturile unui personaj pot fi numite în text de narator/ personaje sau pot fi deduse din faptele lui.
Dialogul este comunicarea verbală dintre două sau mai multe persoane care își transmit informații în diferite scopuri.
Intervenția în dialog a unui anumit partener se numește replică.
Semnalarea replicilor se face prin verbe de declarație.
Textul narativ de dimensiuni reduse, a cărui acțiune este limitată la un singur eveniment semnificativ din viața unui personaj se numește schiță.
În schiță timpul este limitat și spațiul desfășurării întâmplărilor este redus.
Identificarea trăsăturilor schiței, textv suport: D-l Goe de I.L. Caragiale.