VERBUL - Partea a IV-a: Verbele auxiliare; modul imperativ

Limba și Literatura Română cl. a V-a

În limba română există trei verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea.

  • Verbele auxiliare ajută la formarea unor moduri și timpuri verbale.

Modul imperativ arată o acțiune posibilă, realizabilă, exprimând un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte.

  • Timpurile compuse ale modului indicativ se formează cu ajutorul verbelor auxiliare și cu ajutorul unor forme verbale nepersonale.

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, acțiuni, stări sufletești, obiecte.

  • Substantivele sunt de trei genuri și au două numere;
  • Substantivele sunt comune și proprii;.

Articolul este partea de vorbire care însoțește un substantiv.

  • Arată în ce măsură obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor

Articolul hotărât și articolul nehotărât.

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv.

Prepoziția este partea de vorbire care leagă un atribut de substantivele determinate.

  • Prepozițiile sunt simple și compuse.

Pronumele este parte de vorbire care, într-o comunicare, ține locul unui substantiv.

  • Pronumele personal indică diferitele persoane care participă la actul comunicării.
  • Pronumele personal are trei persoane, două numere, gen la persoana a III a . .

Pronumele personal de politețe este pronumele care arată respectul față de o persoană.

  • Are forme numai pentru persoana a II-a și a III-a.
  • În propoziție poate îndeplini rol de subiect sau de atribut.

ADJECTIVUL -Partea I: definiție; clasificarea adjectivelor

Limba și Literatura Română cl. a V-a

Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însușirea unui obiect (lucru, ființă, fenomen al naturii, etc ).

  • Adjectivul își modifică forma în funcție de gen și număr.
  • Adjectivele sunt variabile și invariabile.

Articolul demontrativ leagă un adjectiv de substantivul determinat.

Gradele de comparație sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a arăta în ce măsură un obiect are o însușire în raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existenței sale.

  • Gradele de comparație sunt: pozitivul, comparativul, superlativul.
  • Adjectivul poate îndeplini în propoziție rolul de atribut.