COMPLETIVA DIRECTĂ: definiție; întrebări; elemente regente; elemente de relație; contragerea/ expansiunea; topica și punctuația

Completiva directă constituie în frază o realizare porpozițională a complementului direct.

Întrebări:

• pe cine?
• ce?

Regentul poate fi: un verb sau o locuțiune verbală, o interjecție predicativă.

Elemente de relație ale atributivei: pronume relative însoțite sau nu de prepoziții, adjective pronominale relative, pronume însoțite sau nu de prepoziții, și adjective prononimale nehotărâte, adverbe relative, conjuncții subordonatoare.

Completiva directă stă în mod obișnuit după propoziția de care depinde, în acest caz nu se desparte prin virgulă. Poate sta și înaintea regentei, iar în acest caz este permisă despărțirea prin virgulă.

Competențe dobândite

La sfârșitul orei vei ști:

• să identifici propozițiile completive directe ,
• să delimitezi în propoziții precizând felul lor și raporturile dintre ele.
• să contruiești fraze cu propoziții completive directe introduse prin elemente de relație date.